Cuprinde-mi inocența-n brațe și doar stai,
mai stai o clipă-n părul meu, ca vântul
șoptește-mi azi mai mult ca ieri, rămâi
să împodobim cu stele mari Pământul
mai plouă peste mine valuri de iubire
sărută-mi ochii ce te-au dezmierdat
si fă-mi un cuib rotund, de nemurire
să mai visăm sub cer, pe ceasul scufundat
culege-mi lacrima, arunc-o pe o corabie
să pot dansa cu maci în păr, râzând
ascunde-mi umbra pe un vârf de sabie
să se topească-n zare, cu un candid gând
te-oprește azi pe banca dintre ceruri stinse
și-aprinde-mi amintirea cu un strop de-argint
cuprinde-mi umerii cu aripile întinse
și lângă mine stai, să-ți cânt, să te alint.
Anca Popescu
