Cu mâine zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. …. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înţeleg, Că …
Și a venit timidă, pe-aleea de castani, cu soarele în plete și rochie de narcise zâmbind printre-anotimpuri, eternă peste ani ea, primăvara verde, cu muguri albi și vise. Și a venit plutind, frumoasă ca o zână ținând în palme rouă și lăcrămioare-n păr, cu un buchet de fluturi, brățări de …
Aseară l-am zărit târziu, lucind ca un diamant Și-am plâns o noapte și o zi pe-al Lunii alb versant Era o stea, cum alta nu-i, icoană de Poet De dor, de drag, rar am șoptit o rugă-într-un sonet. Și plopi și tei s-au minunat, când i-a pictat pe cer Luceafărul …
Să vă fie anul-an,suplu ca pe râuri unda,să nu fie bolovanpeste suflete secunda,nori să fie doar de ploaiepeste câmpuri, jos, la vale,niciodată să-ntretaieraza fragedă de soare;fie aerul curat,plin de păsări liniştite,niciodată sfâşiatde lungi fumuri stalactite;limpede vă fie apa,verde pururea pământul,nu vi-l tulbure cu sapasemnul rău, înnămolindu-l;pasul zvelt şi luna albă,gestul …
În fiecare an, în seara de Ajun mi-aduc aminte mamă, de chipul tău cel bun mi-aduc aminte, tată, de vorba ta-nțeleaptă, ce m-a făcut în viață să merg cât pot de dreaptă. Miroase-a cozonac, a brad și mere coapte iar magii se coboară cuminți și albi în noapte vestind a …
Dintre atâtea lumi ți-e dat să fii aleasă Tu, mamă Românie, cu codrii de aramă Să-i fii lui Eminescu muză, pururea mireasă În ochi să ai luceferi, pe păr să porți năframă. Printre atâtea mese, e una a tăcerii Unde Brâncuși privește trist, la fiii alungați Printre străini să-și cânte …
păsări călătoare pe cerul stacojiu- gândurile mele, câteodată străine de mine, alteori pline de pene-idei începute, sau stele-idei neterminate, frânturi de-amintiri delicat colorate pe aripi-destin transparente și stranii zboruri în neant speranțele mele însingurate, așezate timid pe-un umăr de catifea al unui înger-copil cu ochii de cer și buclele raze …
Nostalgie, nostalgie, frunză pală, ruginie ai venit ca o ispită, tristă frunză-ngălbenită; din pădurea verde încoace leagănă-mă în veci și-n pace… Nostalgie, ochi de rouă chiar de râd, ei tot mă plouă. Nostalgie, fulg de nea îți arunc inima mea… troienește-o cât ai vrea…
pagini de asfaltard sub pașii mei,și împart sub Lunăclocote și zmei iar sărmanii fluturizboară de pe iialinându-și doruri,spre nori argintii stele croșetateînvelesc luminașterg agale zorii,despletind rugina de pe frunze moartecad pe rând, în saltgânduri ce sculpteazăpagini de asfalt
