Am părăsit Delta Dunării uluită de peisajul ei utopic, dar îngrijorată de frumusețea ei vulnerabilă
ELISABETH ZACH
O excursie în pădurea Letea este o experiență unică, în care poți descoperi o floră și o faună impresionante, dar și povești demne de scenarii de filme, cu peisaje uimitoare. La cca. 30 de km. de Sulina, utilizând un transport intermodal foarte bine organizat (chiar dacă nu și modernizat), poți ajunge în această zonă protejată, una dintre cele mai vechi rezervații naturale din România, care l-au fascinat pe marele explorator Jacques-Yves Cousteau; în anii ’90, Cousteau a făcut cercetări aici, în legătură cu gradul de poluare al Dunării și Mării Negre, fiind ales membru de onoare al Academiei Române
Drumul cu barca pe Dunăre este de vis și ne înfățișează nuferi, sălcii și unduiri ale fluviului despletit de soare și de adâncuri.
Ca toponim, numele pădurii Letea ar proveni din mitologia romană Leto – Latona, fiica lui Keos; fiind prigonită de către Hera – soția geloasă a lui Zeus, aceasta și-a găsit adăpost la gurile Dunării, în ținuturile pelasgilor; acolo i-a născut pe Apollo și Artemis, cei doi gemeni divini.
Intrată în patrimoniul UNESCO, pădurea Letea aparține Administrației Rezervația Biosferei Delta Dunării și, împreună cu pădurea Caraorman și cu Delta Dunării, reprezintă 3-a rezervație din lume ca număr de specii de floră și faună.
Pădurea se întinde pe cca 5247 ha, din care 2800 ha – strict protejate, având zone situate la 1,20 m sub nivelul mării, dar și zone unde înălțimea atinge 12-13 m.
Datorită gradului ridicat de salinitate al solului, rădăcinile copacilor nu se pot extinde la mare adâncime, fapt ce conferă pădurii o imagine de basm. Pădurea este de tip subtropical, cu numeroase plante cățărătoare, liane (liana greaca), viță de vie salbatică, piri, dar și cu stejari seculari de cca. 400- 500 de ani, arini, pini, diferite soiuri de plopi; în pădure se dezvoltă în jur de 80 de tipuri de plante medicinale, iriși sălbatici, orhidee sălbatice, lacrămioare, gherghină, hamei, armurariu, etc., toate conferindu-i aceastei întinderi imaginea unui real paradis subtropical.
Aproape întreg drumul spre pădure este colorat în purpuriu, datorită cârcelului de nisip, o plantă târâtoare, având rădăcina sub formă de rizomi, care stabilizează solul nisipos.
Ca și animale sălbatice se întâlnesc aici: porci mistreți, vulpi, iepuri și șacali (care au migrat din Ucraina în urma cu 9 ani, în timpul unui îngheț al Dunării și care se înmulțesc de 2 ori pe an, dând naștere la câte 8 pui odată). De altfel, problema șacalilor a devenit foarte serioasă, cu atât mai mult cu cât în țara noastră aceștia sunt o specie protejată și au ajuns să producă mari pagube în gospodăriile localnicilor, distrugând echilibrul biologic existent.
Frumusețea zonei este dată și de prezența cailor sălbatici (în jur de 1500-2000), adevărați El Zorabi și a cailor sălbaticiți (de la fostele CAP-uri, abandonați de către aparținători, datorită anemiei infecțioase cabaline din delta anilor 1980, care ulterior și-au creat un habitat propriu). Atunci când își epuizează sursele de hrană, caii rod coaja suculentă a copacilor pentru a-și lua nutrienții; astfel, trunchiul copacului (dacă nu se cicatrizează) devine vulnerabil în atmosfera salină, putrezește și se rupe, efectiv.
La liziera pădurii ne așteaptă un alt spectacol, Dâmbii lui Omer, o zonă cu dune de nisip naturale, formate din nisip si scoică măcinată. Nisipul de aici este atât de fin, încât se spune că poate trece prin clepsidră. Ultimul popas a fost la o „oază„, o mică acumulare de apă sărată; în timpul inundațiilor din 1970, digurile de protecție au cedat, iar acest ghiol comunica prin pânza freatică (pe principiul vaselor comunicante) cu Dunărea. În apropiere se află o cruce, pe care un preot a scris câteva gânduri, sub forma unui mic poem:
În anul 1970
Acest loc s-a format
În ziua când Hristos a Înviat
Cine crede cu adevărat
Prin credință va fi vindecat
Amin!
Dincolo de frumusețea acestor locuri, ar fi nedrept să nu amintesc (în memoria celor care au pătimit pe vremea comunismului) despre fostul lagăr de muncă de la Periprava, aflat la cca.4 km de Pădurea Letea, acum hotelul de multe stele- Ultima frontieră.
România este încântătoare, bogată, plină de istorie și de peisaje fără egal. Nu trebuie decât să vrem să o cunoaștem mai bine, pentru a o putea străbate și cu pasul, după ce o vom fi atins cu sufletul.
