Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereții, viața și veselie tuturor lucrurilor. Ea este esența ordinii, înălțând sufletul către tot ce este bun, drept și frumos.
PLATON
Este luna iubirii, iar iubirea înseamnă și muzică. Un concert la Ateneul Român, după foarte multe luni de pauză de la spectacolele Filarmonicii George Enescu, a fost o gură de oxigen într-o săptămână în care m-am strecurat printre viruși și tot felul de gânduri… În sala de concerte Ateneului, care este impresionantă și care a funcționat la 30% din capacitate (deh, regulile pandemiei!), au răsunat rondourile lui Boildieu, menuetele și molto allegro-urile lui Mozart.
Două ore în care oamenii, cu sensibilități și temeri comune, îmbrăcați elegant, ca la o mare sărbătoare, se lasă complice în brațele muzicii, cu speranța că, după acest spectacol vor deveni mai buni.
Clădirea Ateneului, ridicată între anii 1886-1889, un simbol al inestimabilei noastre moșteniri culturale este construită în stil neoclasic, cu elemente ale arhitecturii franceze de secol XIX. A reprezentat unul dintre motivele pentru care Bucureștiul s-a numit Micul Paris.
Atât exteriorul, dar în special interiorul clădirii sunt absolut spectaculoase; fresca din interior, pictată de Costin Petrescu, se desfășoară pe 75 m lungime și 3 m lățime și redă scene memorabile din istoria românilor, de la cucerirea Daciei, domnia lui Ștefan cel Mare, domnia lui Alexandru Ioan Cuza și Unirea lui Mihai Viteazul, perioada regală din timpul lui Carol I, Ferdinand.
Sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, pe care Casa Regală a României l-a avansat în Gradul de Ofițer prin Ordinul Coroana României, spectacolul a debutat cu Concertul un Do major al lui François Adrian Boildieu. Maria Bîldea, a cărei carieră a fost influențată de celebra Liana Pasquali, a interpretat cu multă sensibilitate la harpă – armonii depline ale piesei, acompaniată de flauți, corzi, oboi, corni și fagoți, într-o cascadă de game, arpegii și acorduri fine. Maria Bîldea a participat la numeroase concerte internaționale, iar în Tel Aviv a primit cadou de la Deane Sherman – prima harpă de concert; a înregistrat coloana sonoră a filmului Alexander, regizat de Oliver Stone, pe muzica lui Vangelis.
Partea a doua, Serenada în Si bemol major pentru suflători și bas, îl aduce pe Wolfgang Amadeus Mozart într-o bijuterie muzicală compusă din 7 părți, în care sunt etalate cu măiestrie nu mai puțin de 12 instrumente de suflat. De altfel Mozart, numit copilul-minune al istoriei muzicii, a fost un geniu al sunetelor, care a lăsat o moștenire impresionantă întregii omeniri, prin opera sa bogată, de bun gust și încărcată de esență.
Este o mare consolare pentru mine să-mi amintesc că Domnul, pe care l-am simțit aproape, în credință umilă precum un copil, a suferit și a murit pentru mine și că El se va uita la mine cu dragoste și compasiune
Wolfgang Amadeus Mozart
Concertul se termină după două ore în care ne-am înfiorat de atâta frumusețe; am încercat din nou să pășim pe drumul spre fericire, pe calea muzicii, prin mesaje pe care, chiar dacă nu ești un bun cunoscător al notelor, le primești în suflet cu cea mai mare bucurie.
Aștept cu mare interes Festivalul Internațional George Enescu, care reunește încă de la prima sa ediție din 1958 artiști de talie mondială într-o sărbătoare ce ne reamintește cu mare emoție de imensa moștenire culturală lăsată de George Enescu.
Umanismul lui Enescu și atitudinea sa umanitară, nu doar ca muzician, ci și ca om, ca cetățean al lumii – cetățean al țării sale și totodată cetățean al lumii – ne ajută astăzi să găsim speranță în această lume austeră și întunecată în care trăim
Vladimir Jurowski
