Anul 2018 a fost de departe cel mai bogat în evenimente frumoase, alături de oameni dragi și prieteni autentici.
Alicante este un oraș surprinzător, care îți lasă imaginația să revină ori de câte ori simți nevoia unui refugiu mental și sufletesc. Oamenii relaxați, atmosfera de vacanță, marea care te îmbie la visare, festivalurile pline de culoare și voie bună, completează tabloul vacanței perfecte
Una dintre escapadele de o zi, pe care le-am făcut din Alicante a fost insula Tabarca, insulă pe care precum pe o bijuterie, o voi purta mereu lângă inima mea. Declarată rezervație naturală în 1986, insula se găsește la aproximativ 22 de km. de Alicante, distanță care se parcurge cu barca, pe apele limpezi ale Mării Mediterane și are în jur de 30 ha. Deși mică, insula este plină de viață, are o istorie interesantă (care începe în sec. VI, când devine refugiul piraților berberi), și o cetate fortificată, acum locuită, care îi dă un farmec medieval, deosebit de romantic.
Orașul propriu-zis, extrem de animat, cu străduțe vesele și îngrijite, are magazine care comercializează în principal produse locale, confecționate manual sau obținute din ceea ce există pe insulă. Intrarea se face prin Poarta Levante, o poartă de piatră din cetatea fortificată, după care intri direct în atmosfera albă și liniștită a unei lumi altfel , decât cea cu care ești obișnuit. Am mulțumit în gând când am ajuns în dreptul bisericii Sfântul Petru și Pavel, pentru toate binecuvântările.
Partea sălbatică, naturală, o reprezintă Rezervația Marină a Insulei Tabarca, prima din Spania, protejată și acoperită de Posidonia Oceanica, plantă care produce o cantitate mare de oxigen. Încă un plus pentru încercarea de revenire a Planetei la un mediu, cât de cât normal, în vremuri în care poluarea generală depășește limite. Aici mai există un muzeu, un far al insulei și chiar un cimitir, toate înconjurate de marea nesfârșită și de cerul senin.
După o zi plină de strălucire, când vremea bună ne-a însoțit cu soarele în față, am rugat marea să ne ducă înapoi cu bine și cu promisiunea că vom reveni cândva în acest punct minunat, pentru a sărbători încă o dată, prietenia.
În locul din care, dacă privești marea și nu ești poet, poți deveni.
