Casa de Creație a scriitoarei Marta Miclescu – Breaza

            „

Nu are legătură vârsta cu literatura. Poți scrie și la 100 de ani. Eu scriu ce simt, ce văd în jur, în public. Cineva m-a definit ca fiind o îmbinare fericită între Badea Cârțan și Maica Tereza. Toate lucrările mele sunt inspirate din ceea ce am trăit

Marta Miclescu

Într-o frumoasă seară de iulie, am avut privilegiul să vizităm, fără să știm dinainte unde mergem, Casa de Creație a scriitoarei Marta Miclescu din Breaza, loc de inspirație și gazdă pentru numeroase lansări de carte a celei ce s-a născut pentru a fi de folos și dacă nu va mai fi făcut, înseamnă că nu va mai fi fost pe Pământ, după cum însăși domnia sa declara, într-un interviu. Dar doamna Marta Miclescu este de folos și după trecerea la cele veșnice prin operele pe care le-a lăsat, prin dedicația cu care s-a pus în slujba semenilor și prin faptul că, în acest unic loc de creație, având o energie aparte, celor cărora le binecuvântează venirea, le oferă o altă perspectivă asupra vieții muritoare.

Un loc feeric, care te duce cu gândul la un basm și în care poți intui pașii poetei prin grădina de vis, contemplând măreția naturii și ființând odată cu ea în actul creației, căruia i-a dat viață prin scrierile sale. A debutat la vârsta de 70 de ani și a scris, de la poezie la romane neprețuite: Piatra cu aripi, Verdele iubirii, Viața-singurul roman, Visele Anisiei, Nimbul iubirii, iar lista continuă în lumina unui har aparte până la 89 de ani, când publică ultimul volum, Liniștea de sub vânturi.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, doamna Marta Miclescu a fost declarată Cetățean de Onoare al orașului Breaza în anul 2011; a pus bazele Cenaclului Literar Lira și a înființat o tabără de literatură în limba engleză pentru copii chiar în casa din Breaza, loc de inspirație, de exultare sufletească și de întâlnire cu demiurgii. Totodată a inițiat un proiect inedit, prin care a vrut să scoată literatura de la subsol, cum însăși scriitoarea spunea, și anume Cu cartea în deplasare, care s-a bucurat de un real succes atât în țară, cât și în străinătate.

Lucrul cel mai frumos este faptul că fiica domniei sale, doamna Adriana Miclescu continuă visul început de mama sa și, chiar dacă nu mai locuiește în țară, se dedică literaturii, fiind o gazdă primitoare pentru nenumărate cenacluri, lansări de carte și momente de creație speciale, în memoria acesteia. Și căreia îi mulțumim, pentru că a făcut posibile multe întâlniri de suflet, cum a fost și a noastră.

Alături de oameni speciali, fam. Bunescu, alături de care am pornit pe drumul prieteniei și cărora le mulțumesc pentru invitația în acest loc nebănuit, am descoperit o grădină de poveste, cu căpițe de fân ce urcă semețe spre norii însuflețiți parcă de spiritul unui om fidel creației, doamna Marta Miclescu; nori care, la lăsarea serii s-au luminat discret în culoarea nemuririi, așa cum o percep eu.

Cu iarba proaspăt cosită în jur, câteva statui din piatră, reprezentând busturile marilor Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Regele Mihai I, privesc impunătoare tabloul rămas în urma celei ce a iubit atât de mult arta, omul și cartea. Câteva flori discrete, dudele și zmeura, pomii roditori și măsuța pe care am împărțit împreună gândurile, poeziile, amintirile și tainicul miros de fân, au făcut ca timpul să zboare, fără să ne dăm seama.

Timpul care aici pare să se fi oprit, împletind bătăile inimii Martei Miclescu din văzduh cu ale noastre, în astfel de momente de serene aduceri aminte pe viață, pentru care suntem recunoscători prietenilor, gazdelor, Cerului.