Timid, oameni iubitori de frumos și – de apreciat –, în mod deosebit, tineri, au început să se înveșmânteze în portul strămoșilor la sărbătorile religioase ori la cele cu caracter istoric, ajungându-se astăzi ca purtarea costumului popular să devină un adevărat curent „etno”. Însă, pe lângă confecționarea și purtarea costumului popular, trebuie să ne „înveșmântăm” și cu o cultură a lui, cu semnificația sa spirituală și istorică, înțelegând că el reprezintă chintesența a ceea ce strămoșii au trăit și simțit. Straiele populare sunt martore tăcute, dar mărturisitoare ale credinței și pietății poporului nostru, dar și a dragostei lui pentru tot ce este frumos, curat și înălțător
Arhimandritul Mihail Daniliuc
Cum spuneam nu demult, anul 2021 a readus Breaza sub Zodia Culturii, azi participând cu mare bucurie la evenimentul Poveștile, tradițiile și simbolurile locului, realizat de doamna Anda Mănescu, în colaborare cu Centrul Național de Informare și Promovare Turistică al orașului. La eveniment au luat parte doamna Ramona Niță – director CNITP Breaza, doamna Cecilia Petrescu, doamna Ana Iuga – de la Muzeul Țăranului Român, primarul orașului Breaza – domnul Bogdan Novac, domnul profesor Vasile Focșeneanu, și lista continuă generos cu oameni iubitori de tradiție, de istorie, de frumos, care au un vis comun: să strângă tot ceea ce există din moși-strămoși într-un Muzeu Etnografic pentru păstrarea și transmiterea identității comunității, a locului – generațiilor ce vin după noi.
Doamna Anda Mănescu – fondatoarea conceptului Ii de Breaza – a deschis evenimentul cu multă emoție, povestind cum această ie coboară din zona Branului și, chiar dacă pânza s-a subțiat în timp, modelele s-au diversificat; doar în zona Brezei întâlnim pânza topită, cea de bumbac, pe care cu multă măiestrie s-au cusut modele inspirate din natură. Faptul că modelele au rezistat în timp s-a mai datorat faptului că, în afară de dăruire și har, la ceremonia facerii iei a fost și un strop de magie, dar și mult suflet, ceea ce le-a făcut cumva protectoare. Fiecare ie vorbește despre o poveste, pe care suntem datori să o ducem mai departe, spune Anda Mănescu, de la geneză până la versatilitatea cu care ne încântă azi. De altfel creațiile domniei sale continuă spiritul învățat de la bunica sa, astfel Universul se mai naște o dată și încă o dată, la infinit, prin stelele mari și mici, țesute pe pânză, de de-a lungul generațiilor.
Doamna Cecilia Petrescu a strâns în Muzeul „Timpul Omului”, de la Mânzălești numeroase obiecte de artă populară într-un muzeu altfel, obiecte în spatele cărora stă câte o poveste. Chiar dacă odată, demult, femeile care coseau ii nu știau carte, obiceiurile s-au transmis ancestral de la mamă la fiică simplu, dar atât de complex și de complet. Femeile îngenuncheau înainte să înceapă să coasă, spuneau Tatăl Nostru si binecuvântau pe cele ce urmau să poarte bluza, transmiteau o energie bună veșmântului magic. Mai mult decât atât, pe vremuri, fiecare femeie își făcea un semn propriu pe fiecare ie, numit strajă, semne de care doar ele știau, contra deochiului, de exemplu. Poveștile doamnei Petrescu sunt vibrante, unice și pline de învățăminte.
Domnul profesor Focșeneanu, care ține în Breaza și un curs de istorie locală și etnografie, ne povestește cu o sensibilitate aparte, dar și cu umor, întâmplări inedite din viața de dascăl, dar și despre modelistica Brezei și tipurile de Ii. Cu mândrie ne spune cum elevii dumnealui au câștigat la Iași în anul 2019, locul 3 (din 42) cu Povestea Iei de Breaza, apoi ne proiectează un filmuleț de 15 minute, având o mare valoare artistică și sentimentală, cu imagini de vis și câteva povești reale, încărcate de multă simțire. Ne mai povestește cum s-a născut Floarea reginei, atunci când Elena Tudor, unul dintre numele sonore care au dat viață acestei povești, a iei, a fost rugată să creeze ceva special pentru Regina Maria, model care a fost interzis oamenilor de rând până la 1948, apoi despre ștergarele și mileele brodate la Breaza în anii 50, despre culorile în corelație cu statutul femeilor, despre iile descântate și florile din motivele de pe bluze, despre ceramica adusă aici din tată în fiu.
Eu întotdeauna compar ia cu o pictură spune domnul profesor și are dreptate, fiecare ie pare o operă de artă.
În afară de talent și migală, există în arta țesutului ceva parcă dincolo de cele pământești, ceva care vine din neant și ți se așează direct în suflet.
Primarul orașului ne vorbește despre regretul din spatele degradării Conacului Brâncoveanu, al altor edificii și necesitatea înființării acestui Muzeu Etnografic, despre implicarea cu toate resursele, pe care dorește să o prioritizeze în slujba întregii comunități și perspectiva optimistă pe care a demarat-o.
De jur împrejurul nostru, copile frumoase ne fac daruri de suflet, farmecul locului și poveștile parcă nu ne lasă să ieșim din visare, iar aerul curat din Breaza, deși astăzi destul de rece, ne promite că, nu peste multe zile, vine primăvara.
Prin fiecare ie, femeile care au cusut, ne-au transmis un strop de iubire și de fericire
Anda Mănescu
