”Simboluri ale culturilor tradiționale ce le-au creat, chimonoul japonez și ia românească au devenit piese vestimentare iconice, influențând moda ultimului secol într-un mod covârșitor. Pattern-urile, rafinamentul cromatic, modul simbolic de expresie și transpunere pe textile a unor informații încifrate continuă să fascineze designeri, case de modă, branduri. Atât ia cât și chimonoul (atunci când sunt piese autentice) vorbesc despre starea statutară, vârsta, prestigiul în comunitate și personalitatea femeii care le poartă. Este o poveste despre conectarea cu valorile identitare, într-un an centenar ce unește două culturi îndepărtate, construite pe un strat străvechi cu valențe comune ” – Iulia GORNEANU.
De curând s-a încheiat expoziția CHIMONOUL ÎNTÂLNEȘTE IA, prin care s-au celebrat 100 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre România și Japonia și care a marcat de asemenea Ziua Universală a Iei. Evenimentul a fost organizat de către Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural Expo Arte și ARCUB, sub egida Ambasadei Japoniei în România și s-a bucurat de prezența Iuliei Gorneanu, în calitate de curator.
Farmecul iei și versatilitatea ei au cucerit designeri celebri din lumea modei internaționale, Jean Paul Gaultier, Tom Ford, Yves Saint Laurent, Kenzo, care au dus frumusețea românească dincolo de mările și de oceanele lumii.
Provocarea acestei expoziții a fost o prezentare de modă a artistului Alin Gălățescu, care a așezat în oglindă ia versus chimonoul, într-un exercițiu stilistic valoros al designerilor români, un Fashion Styling Show de amploare.
Simbol al culturii nipone si unul dintre cele mai rafinate costume naționale din lume, chimonoul este un veșmânt simplu, dar și complicat în același timp. Ideea este să îl poți armoniza într-un mod firesc cu mediul in care trăiești, ținând cont de evenimente și de anotimpuri.
Oameni aparținând diferitelor culturi demonstrează diferențele dintre ocaziile obișnuite și cele speciale prin port, prin veșminte. Interesant este faptul că, în Japonia gama cromatică este impusă de evenimente, iar femeile japoneze își aleg chimonourile în funcție de anotimpuri, de sărbători, sau de diverse ceremonii :
- În perioada septembrie – aprilie, femeile poartă chimonouri confecționate din crep de China sau mătase, având căptușeală de diferite culori(crem, albă, roșie)
- În luna mai se poartă chimonouri hitoe, necăptușite
- În iunie și august se poartă chimonourile ro, din țesătură fină.
Din punct de vedere cromatic, femeile tinere poartă chimonouri cu nuanțe strălucitoare, care se atenuează pe măsura îmbătrânirii, cel puțin așa le impune tradiția. Nuanțele sezoniere variază de la verde pal, asociat cu vișiniul închis – pentru luna ianuarie, la galben și verde crud pentru iunie și roz – împreună cu albastrul de ardezie, pentru luna octombrie. Ca și motive artistice, întâlnim pe chimonouri păsări, insecte, frunze și flori. Pe vremuri, hainele erau un indicator al statului social și nu numai.
De altfel portul tradițional japonez conține roba, șosete până la gleznă, sandale din lemn cu talpa joasă, un guler special pentru zilele călduroase, ornamente pentru păr, flori naturale, ace din sidef, mătase..
Făcând o călătorie în timp, chimonoul datează din perioada Heian (794 -1185), când cultura japoneză a început să înflorească. Tot atunci a apărut junihitoe, chimonoul în 8 straturi, purtat de femeile japoneze care făceau parte din familia imperială japoneză. Apoi apare kosode –ul, având culori vii – odată cu începerea perioadei shogunatului Kamakura (1185-1333), perioadă remarcabilă, în care se dezvoltă și ceremonia ceaiului și arta ikebanei. În această perioadă a început să se folosească termenul „kimono”, înlocuindu-l treptat pe cel de „kosode”. Urmează perioada Edo (1603-1868), când, chiar dacă erau interzise călătoriile în afara Japoniei, Yuzen Miyazaki a dezvoltat tehnica de vopsire Yuzen, devenită emblematică pentru Japonia. Kourin Ogata a creat pictura Rinpa, iar lucrările sale pe chimono-uri, prin aceasta tehnică, au intrat în patrimoniul cultural național. Urmează era Meiji (1868-1912), apoi Taisho (1912-1926), când se naște Taisho-roman prin îmbinarea stilului japonez cu cel occidental, sub influența curentelor Art Nouveau și Art Deco. Perioada Showa (1926-1989) aduce chimonoul tsukesage în timpul celui de-al doilea război mondial.
Arta japoneză a dăruit lumii chimonoul, a cărui evoluție a impresionat dintotdeauna, păstrând tradiția și dinamica stilului de viață, versatilitatea și farmecul precum o face și ia, în această expoziție deosebită.
Au fost momente de referință pentru legăturile diplomatice dintre Romania și Japonia, iar simbolurile veșmintelor au spus câteva povești cu și despre femei frumoase, despre curgerea timpului prin modă și despre legătura discretă dintre ie și kimono. Punți de cultură și artă, original prezentate pe simezele de la Gabroveni.
