Într-o dimineață te-am privit
în timp ce dormeai, zâmbind
pe perna mea
şi-atunci m-am gândit
să-ți secționez sufletul
în mii de felii egale și transparente.
Am luat un gând ascuțit
și-am tăiat cu ochii închiși prima felie,
unde am găsit, viu, un sâmbure
de adevăr,
mic dar atât de frumos conturând
marginile eului tău,
şi-am plâns de fericire…
faldurile sufletului tău
nu erau decât labirinturi
de amintiri multicolore,
prin care am alergat împreună,
atâta timp prin univers.
Mai târziu, seara am tras perdeaua
întregii lumi peste noi
şi mi-am învelit iubirea cu secunde
de eternitate.