Pot să stau uneori în fața unui copac cu ochii deschiși și să-l și visez în același timp. Și să prefer să-l visez
Nichita Stănescu
Aproape a trecut 2020 și nu știu dacă să mă bucur sau să rămân în standby, dar până când? Începutul lunii decembrie mă găsește în Breaza, din nou între vești alarmiste, dar tot în prag de alegeri. De data asta parlamentare, în sensul de creștere a calității vieții și speranței…Sensul de mers dinspre/spre Valea Prahovei este plin de mașini, un șir fără sfârșit, pentru că tocmai s-a terminat minivacanța de Sf. Andrei. Oamenii părăsesc marile orașe, fug de pandemie și vor să respire aer curat, vor să scape de poluarea de toate felurile. Muntele îi așteaptă pe toți, cu mic, cu mare și promite un ocean cu oxigen, toți copacii au lucrat la asta zeci, sute de ani.
Frunzele au căzut, în mare parte și au lăsat dezgolite ramurile ce se înalță spre norii groși, pentru a îmbrăca haina albă a iernii, care nu s-a lăsat așteptată prea mult, pentru că de Sf. Andrei a nins. Tot de Sf. Andrei s-au aprins luminițele de Sărbători în oraș, motiv de mare bucurie pentru copiii care așteaptă toți Moșii din decembrie.
Pe drumurile pe care le fac, văd câteva trunchiuri de copaci sănătoși tăiați, bușteni care nu mai au nici o șansă, probabil vor fi folosiți la vreo mansardă, ceva. Apoi, la întoarcere, pe șoseaua principală văd camioane cu alți bușteni tăiați și parcă mă doare…nu știu ce, dar mă doare. Aș vrea să apuc ziua în care toți cei care taie ilegal pădurile noastre vor fi judecați pe bune și pedepsiți cu justa măsură pentru tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră din afara acestuia – așa cum zice art. 107 din Legea nr. 46/2008.
Și Alexandru Vlahuță zicea: Iubiți arborii! Cu frunza lor putrezită au dospit lutul din care s-a făcut omul. Ei sunt izvorul, ocrotirea și poezia vieți. Dar ce folos?
Aici ploaia miroase a copilărie și frunzele a nemurire. Copacii din Breaza au o demnitate a lor (fie că se numesc Fagul Prințesei, sau Pădurea de pini), iar pământul din care cresc e parcă mai aproape de cer. În decembrie totul se întâmplă în jurul copacilor, a brazilor de Crăciun; toate amintirile din pruncie, dar și momentele frumoase pe care vrem să le dăruim și să le împărțim cu cei dragi, cu cei care vin după noi, cărora dorim să le transmitem tradiția mai departe. Să le spunem povestea cu a fost odată un Crăciun în 2020, așa cum nu a fost niciodată.. și să ne rugăm pentru vremuri mai bune, pentru un an mai optimist.
Și totuși lumea este în continuă mișcare, ceea ce marchează progresul și nu stagnarea; magazinele se renovează, se schimbă țevi de gaze, se împart cărți, se înființează partide politice, se ridică magazine chinezești; piața, chiar dacă are mai puțini vânzători acum, este totuși vie, copiii se zbenguie în parc, de mână cu bunicii, bucuria lor freamătă cu fiecare adiere de vânt, cu fiecare frunză, cu fulgii de nea.
Aerul este curat și cred că acesta este cel mai important lucru acum și aici. Da, aerul este mai curat datorită lor, a copacilor. Am găsit, deunăzi o autorizație de acordare din punct de vedere tehnic a exploatării pădurilor din anul 1940. Impresionantă grija omului pentru natură și pentru ceilalți oameni în acele vremuri…și umilitoare poziția din care azi autoritățile neglijează patrimoniul silvic și calcă în picioare tot ceea ce înaintașii noștri au încercat să ne lase cu trudă și cu iubire.
- Exploatarea se va face cu precauțiune spre a nu se prejudicia arboretul și semințișul preexistent, iar tăierea tulpinelor se va face cât mai jos, netedă și piezișă. În caz de rupere sau zdrelire a semințișului preexistent de specii foioase, aceia se vor tăia de la suprafața pământului
- În cazul în care regenerarea pădurii nu s-ar face în mod natural, autorizații sunt datori de a proceda la regenerarea artificială, așa că pădurea să fie complet regenerată în intervalul de 3 ani, socotind de la data începerii tăierii. În caz contrar Ocolul va planta în comptul proprietarului declarat.
- Materialul rezultat din exploatarea acestei porțiuni de pădure se va întrebuința numai pentru satisfacerea nevoilor proprii gospodăriei, iar în caz dacă se va constata de agenții silvici că materialul sau o parte din materialul exploatat s-a vândut sau scos la vânzare, proprietarul pădurii se va considera ca contravenient la art. 7 din Codul silvic, dresându-se acte de dare în judecată.
Acum între ce a fost și ce este e distanță de 80 de ani.. aproape un secol de uitare.
Uitare, uitare, dar mâine seară vine Moș Nicolae. Îl rog să îmi pună în ghetuțe un strop de răbdare, altul de iertare și o mână de încredere până la Crăciun.
Mă întorc la copacul din curte și îi mulțumesc Miroase a copilărie.
Dacă tu vrei să comunici cu un copac, ar trebui ca un braț al tău să se facă ramură cu frunze și o ramură a copacului să se facă braț cu degete. Ar trebui să mori puțin ca om și să învii ca plantă, iar planta să moară întrucâtva și să devină într-o parte a ei om
Nichita Stănescu
